Anxietatea nu este slăbiciune de caracter și nu înseamnă că exagerezi. Este un mecanism vechi al corpului, foarte util atunci când există un pericol real, dar obositor când se activează în situații obișnuite. Dacă te regăsești în rândurile care urmează, merită să știi două lucruri: nu ești singurul, iar ajutorul profesionist chiar funcționează.
Ce se întâmplă în corp
Cleveland Clinic descrie anxietatea ca pe un răspuns de tip „luptă sau fugi”. Creierul interpretează o situație ca amenințătoare, iar organismul eliberează substanțe de stres care pregătesc corpul pentru acțiune. De aici vin simptomele fizice: palpitații, bătăi rapide ale inimii, tremurături, respirație scurtă, tensiune musculară, mâini transpirate, gură uscată, greață, amorțeli sau furnicături în extremități, tulburări de somn.
Aceste senzații sunt reale, nu imaginare. Tocmai realitatea lor fizică îi determină pe mulți oameni să ajungă întâi la cardiolog sau la gastroenterolog, convinși că au o boală a inimii sau a stomacului.
La nivel de mecanisme, aceeași sursă menționează implicarea unor neurotransmițători — serotonină, dopamină, GABA, noradrenalină — și o activitate crescută a amigdalei, structura cerebrală implicată în procesarea fricii. Contribuie și factorii genetici, stresul cronic și evenimentele traumatice.
Când devine o problemă medicală
Institutul Național de Sănătate Mintală din Statele Unite (NIMH) descrie tulburările de anxietate drept situații în care anxietatea nu trece, apare în multe contexte și se poate agrava în timp. NIMH enumeră mai multe forme: tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică, anxietatea socială și fobiile.
Serviciul britanic de sănătate (NHS) descrie anxietatea generalizată ca o îngrijorare persistentă, greu de controlat, care afectează viața de zi cu zi — „te simți anxios aproape tot timpul”. Simptomele psihologice includ neliniște, iritabilitate, dificultăți de concentrare și stare depresivă; cele fizice, probleme de somn, tensiune, palpitații, amețeli și tulburări digestive.
Aici trebuie spus clar: acest articol nu pune diagnostic și nu îți poate spune dacă ai o tulburare de anxietate. Diagnosticul se face de un medic sau de un psiholog clinician, într-o discuție reală.
Ce ajută
NHS indică terapia cognitiv-comportamentală sau alte forme de psihoterapie drept primă opțiune de tratament, iar medicația — în special antidepresivele de tip ISRS — atunci când terapia singură nu este suficientă. NIMH menționează și terapia prin expunere, folosită mai ales în fobii și în anxietatea socială. Orice tratament medicamentos se stabilește exclusiv de medic, care alege ce, cât și pentru cât timp.
Măsurile de autoîngrijire nu înlocuiesc tratamentul, dar contează. NHS le enumeră astfel: mișcare fizică, îmbunătățirea somnului, alimentație echilibrată, exerciții de respirație, expunere treptată la situațiile care provoacă anxietate și evitarea cafeinei și a substanțelor cu potențial de abuz. Cleveland Clinic adaugă gestionarea stresului prin meditație și exerciții fizice, grupurile de sprijin și informarea despre afecțiune.
Un exercițiu de respirație simplu
NHS propune un exercițiu care se poate face în picioare, așezat pe un scaun cu spătar sau întins:
- lasă respirația să coboare cât de adânc în abdomen îți este confortabil, fără să forțezi;
- inspiră pe nas și expiră pe gură;
- inspiră lin și regulat, numărând calm de la 1 la 5, dacă te ajută;
- expiră la fel, numărând tot până la 5;
- repetă cel puțin 5 minute.
NHS precizează că, la început, s-ar putea să nu ajungi la 5 — este în regulă. Beneficiul vine din practicarea regulată, nu dintr-o singură încercare în mijlocul unei crize.
Greșelile frecvente
- Evitarea sistematică a situațiilor temute. Aduce ușurare imediată, dar întărește anxietatea pe termen lung.
- Alcoolul ca metodă de calmare. Reduce anxietatea pe moment și o amplifică ulterior.
- Căutarea obsesivă de simptome pe internet.
- Așteptarea ca anxietatea să dispară de la sine, ani la rând, fără niciun ajutor.
- Oprirea bruscă a unui tratament prescris, fără să discuți cu medicul.
Când ceri ajutor
Programează o consultație la medicul de familie, la un psihiatru sau la un psiholog clinician dacă anxietatea durează de săptămâni, dacă îți afectează munca, somnul sau relațiile, dacă eviți tot mai multe situații sau dacă ai atacuri de panică. NHS recomandă să revii la medic și atunci când tratamentul început nu dă rezultate.
Copiii și adolescenții au nevoie de evaluare adaptată vârstei. În sarcină și în alăptare, orice medicament se discută cu medicul care urmărește sarcina. La vârstnici, simptomele de anxietate se pot suprapune cu afecțiuni cardiace, tiroidiene sau cu efecte ale medicamentelor, așa că evaluarea medicală este cu atât mai importantă.
Dacă ai gânduri de a-ți face rău sau simți că nu mai poți continua, cere ajutor imediat. Sună la 112, mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe sau spune-i unei persoane apropiate ce simți, chiar acum. Nu rămâne singur cu aceste gânduri. Ele pot fi tratate, iar oamenii care trec prin asta se simt mai bine cu ajutor potrivit.
Acest material are rol informativ și nu înlocuiește consultul unui specialist în sănătate mintală.



Comentarii (0)